Telescopul James Webb confirmă un fenomen cosmic prezis în urmă cu 40 de ani. Descoperirea oferă noi indicii despre chimia Universului

O echipă internațională de astronomi a identificat, cu ajutorul telescopului spațial James Webb, un tip de radiație emisă de una dintre cele mai importante specii moleculare din spațiul interstelar. Fenomenul fusese anticipat teoretic în urmă cu aproximativ patru decenii, dar nu fusese observat până acum. Rezultatul deschide noi posibilități pentru studierea proceselor chimice din regiunile în care se formează stelele.

Descoperirea privește ionul molecular de hidrogen H₃⁺, cunoscut și sub denumirea de cation trihidrogen. Acesta are un rol fundamental în reacțiile chimice care se desfășoară în norii de gaz interstelar.

Cercetarea a fost coordonată de astronomul David A. Neufeld, de la Universitatea Johns Hopkins, împreună cu Joel D. Green, Dan M. Watson și Paule Sonnentrucker. Studiul a fost făcut public în noiembrie 2026 și a fost acceptat pentru publicare în revista științifică The Astrophysical Journal Letters.

O moleculă esențială pentru chimia spațiului interstelar

H₃⁺ este alcătuit din trei nuclee de hidrogen și doi electroni. Deși structura sa este relativ simplă, această specie moleculară participă la numeroase reacții chimice din spațiul cosmic. În mediul interstelar, ionul poate transfera protoni altor molecule, contribuind la formarea unor compuși chimici mai complecși.

Acest mecanism este important pentru înțelegerea evoluției chimice a norilor moleculari, inclusiv a regiunilor din care se formează stelele și sistemele planetare. Existența H₃⁺ nu reprezintă o descoperire recentă. Molecula a fost studiată anterior în laborator și identificată prin observații astronomice, inclusiv în atmosfera superioară a planetelor gigantice. Noutatea constă în identificarea unui tip particular de radiație asociată rotației sale.

Ce a detectat telescopul James Webb

Imagine astronomică a regiunii Herbig-Haro 211, observată de telescopul James Webb. Date din această regiune au fost analizate și în cadrul cercetării. Folosind instrumentul MIRI, specializat în observații în infraroșu mediu, astronomii au analizat regiunea Herbig-Haro 168, situată în complexul de formare stelară Cepheus A West.

Obiectele Herbig-Haro sunt regiuni luminoase asociate jeturilor de materie expulzate de stelele tinere. Atunci când aceste jeturi interacționează cu gazul înconjurător, generează unde de șoc care modifică temperatura și condițiile fizice ale mediului.

În datele colectate de James Webb, cercetătorii au identificat 26 de linii spectrale atribuite tranzițiilor rotaționale ale H₃⁺. Fiecare dintre aceste linii a fost detectată la un nivel de semnificație statistică de peste cinci sigma în cel puțin unul dintre cele două câmpuri analizate.

Cea mai intensă linie identificată are lungimea de undă de aproximativ 16,325 micrometri, în domeniul infraroșu. Rezultatul constituie prima identificare observațională a spectrului rotațional pur al acestui ion molecular.

De ce radiația a fost considerată „interzisă”

În fizica moleculară, termenul „tranziție interzisă” desemnează un proces care nu respectă regulile obișnuite de selecție pentru anumite tipuri de interacțiuni electromagnetice. Acest lucru nu înseamnă că fenomenul contrazice legile fizicii.

Molecula H₃⁺ are o structură simetrică și nu prezintă un moment dipolar electric permanent. Din acest motiv, tranzițiile sale rotaționale obișnuite nu produc radiația electric-dipolară caracteristică multor alte molecule. Totuși, rotația poate produce mici deformări ale structurii moleculare. Acestea permit apariția unor tranziții extrem de slabe, care pot fi detectate cu instrumente suficient de sensibile.

Un asemenea mecanism fusese anticipat teoretic în 1986. Observațiile realizate cu James Webb oferă acum confirmarea astronomică a existenței acestui spectru.

Temperaturile extreme din apropierea stelelor tinere

Analiza spectrului a furnizat informații despre condițiile fizice din gazul în care a fost identificat ionul H₃⁺. Cercetătorii au obținut o temperatură rotațională aparentă de aproximativ 730 Kelvin, echivalentul a circa 457 de grade Celsius.

Această valoare nu trebuie confundată cu temperatura cinetică efectivă a gazului. Distribuția populațiilor între nivelurile energetice ale moleculei indică o excitație care nu se află în echilibru termic. Modelele analizate sugerează că gazul poate avea temperaturi de peste 2.000 Kelvin.

Un alt rezultat important este că liniile spectrale ale H₃⁺ prezintă caracteristici spațiale și de viteză asemănătoare cu cele ale hidrogenului molecular încălzit de undele de șoc. Aceste observații contribuie la înțelegerea comportamentului ionilor moleculari în medii astrofizice extreme.

Descoperirea ridică și noi întrebări

Deși identificarea radiației este susținută de observații, explicarea exactă a intensității sale rămâne o problemă deschisă.

Cercetătorii au comparat rezultatele cu două categorii de modele ale undelor de șoc. Un model care include disocierea moleculelor reproduce intensitatea observată a emisiei H₃⁺ cu o diferență de aproximativ 50%. Un alt model, care descrie mai bine anumite caracteristici ale hidrogenului molecular, estimează o emisie H₃⁺ de aproximativ cinci până la șase ori mai slabă decât cea observată.

Diferențele arată că procesele de excitație moleculară din aceste medii nu sunt încă pe deplin înțelese. Autorii subliniază inclusiv limitele cunoștințelor actuale despre interacțiunile dintre H₃⁺ și particulele energetice din gaz.

Confirmări suplimentare în alte regiuni cosmice

Echipa a analizat și observații arhivate ale telescopului James Webb asupra obiectului Herbig-Haro 211. Datele au evidențiat același tip de spectru rotațional al H₃⁺, ceea ce extinde rezultatul dincolo de regiunea principală studiată.

Această observație este importantă deoarece sugerează că metoda poate fi aplicată și altor regiuni în care gazul molecular este afectat de unde de șoc. În viitor, analiza acestor linii spectrale ar putea permite estimări mai precise ale condițiilor de ionizare din asemenea medii.

Ce înseamnă descoperirea pentru înțelegerea Universului

Importanța cercetării nu constă în descoperirea unei noi molecule, ci în identificarea unui instrument suplimentar pentru investigarea chimiei interstelare.

H₃⁺ este implicat în procese care contribuie la evoluția chimică a gazului cosmic. Înțelegerea comportamentului său poate îmbunătăți modelele utilizate pentru descrierea mediilor în care apar stelele și sistemele planetare.

Observațiile realizate cu James Webb demonstrează, totodată, capacitatea telescopului de a identifica semnale extrem de slabe, inaccesibile anterior instrumentelor astronomice. Rezultatul este relevant pentru spectroscopie, astrochimie și studiul formării stelare.

Descoperirea nu demonstrează cum a apărut Universul și nici nu oferă dovezi directe despre originea vieții. Ea contribuie însă la înțelegerea mecanismelor fizice și chimice care au loc în spațiul interstelar.

La aproape patru decenii după formularea predicțiilor teoretice, astronomii dispun de observațiile necesare pentru a confirma un fenomen molecular a cărui detectare părea mult timp imposibilă. Prin această realizare, telescopul James Webb adaugă o nouă piesă la înțelegerea proceselor care modelează materia din Univers.