BNR propune controale fiscale mai dure asupra firmelor. Combaterea evaziunii sau presiune suplimentară asupra micilor antreprenori?

Economistul-șef al Băncii Naționale a României, Valentin Lazea, susține intensificarea controalelor fiscale, sancționarea mai severă a cheltuielilor personale înregistrate pe firme și verificarea societăților care își fragmentează activitatea pentru a beneficia de regimuri fiscale avantajoase. Propunerile readuc în discuție o problemă importantă pentru economia românească: cum poate statul să îmbunătățească încasările bugetare fără să transforme micile întreprinderi în principala țintă a controalelor fiscale?

România continuă să se confrunte cu dificultăți în colectarea veniturilor fiscale, în special a taxei pe valoarea adăugată și a impozitului pe profit. În acest context, Valentin Lazea, economistul-șef al BNR, consideră că reducerea pierderilor fiscale ar putea contribui semnificativ la diminuarea deficitului bugetar. Potrivit estimărilor prezentate de economist, necolectarea TVA ar reprezenta aproximativ 3% din produsul intern brut, iar diferența dintre impozitul pe profit teoretic datorat și cel efectiv încasat ar echivala cu încă aproximativ 1% din PIB.

În acest scenariu, recuperarea a jumătate din sumele neîncasate ar putea îmbunătăți soldul bugetar cu aproximativ două puncte procentuale din PIB. Aceste calcule reprezintă însă un exercițiu teoretic. Recuperarea integrală sau parțială a decalajelor fiscale presupune măsuri administrative, legislative și instituționale, iar rezultatele nu pot fi garantate.

Cheltuielile personale înregistrate pe firmă, în atenția autorităților

Una dintre practicile criticate de economistul-șef al BNR este înregistrarea unor cheltuieli personale în contabilitatea societăților comerciale. Printre exemplele invocate se numără achizițiile de îmbrăcăminte, produse cosmetice, servicii de îngrijire personală, excursii și vacanțe care nu au o justificare economică reală.

Legislația fiscală românească stabilește deja condiții pentru deductibilitatea cheltuielilor. În cazul impozitului pe profit, regula generală este că acestea trebuie efectuate în scopul desfășurării activității economice.

Prin urmare, simpla emitere a unei facturi pe numele unei societăți nu transformă automat o achiziție personală într-o cheltuială deductibilă. Totuși, natura bunului sau serviciului nu este suficientă pentru stabilirea unei încălcări fiscale. Anumite cheltuieli cu îmbrăcămintea, deplasările, serviciile medicale sau alte beneficii pot avea o justificare profesională ori un tratament fiscal special, în condițiile legii.

Diferența esențială este dată de scopul real al achiziției, documentele justificative și regimul fiscal aplicabil. Valentin Lazea consideră necesară înăsprirea sancțiunilor pentru situațiile în care cheltuielile personale sunt prezentate artificial drept cheltuieli ale societății.

Fragmentarea afacerilor pentru evitarea TVA, o altă practică vizată

O a doua problemă semnalată privește organizarea aceleiași activități economice prin intermediul mai multor societăți comerciale. În România, regimul special de scutire de TVA permite întreprinderilor care îndeplinesc condițiile legale să funcționeze fără aplicarea regimului obișnuit de TVA, în limita plafonului prevăzut de Codul fiscal. Plafonul de 395.000 de lei, invocat în discuția despre fragmentarea afacerilor, reprezintă un element important pentru întreprinderile mici.

Economistul atrage atenția asupra situațiilor în care o activitate economică ar putea fi împărțită artificial între mai multe firme, exclusiv pentru obținerea unor avantaje fiscale. Cu toate acestea, deținerea mai multor societăți comerciale nu reprezintă, în sine, o încălcare a legislației fiscale.

Un antreprenor poate avea motive economice legitime pentru a organiza activități diferite prin societăți distincte. Acestea pot include separarea riscurilor comerciale, atragerea unor investitori sau administrarea unor domenii de activitate diferite.

Pentru a identifica un eventual abuz, autoritățile trebuie să analizeze realitatea economică a operațiunilor și circumstanțele concrete ale fiecărei situații. O simplă asemănare între acționari, administratori sau domeniile de activitate nu demonstrează automat existența unei fraude fiscale.

Reforma ANAF, dincolo de digitalizare

Propunerile economistului-șef al BNR nu se limitează la intensificarea controalelor asupra contribuabililor. Valentin Lazea consideră necesară și o reformă instituțională a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care să depășească simpla informatizare a procedurilor.

Printre aspectele menționate se numără motivarea personalului, remunerarea angajaților și gestionarea conflictelor de interese. Problema eficienței administrative este esențială într-un sistem fiscal în care capacitatea de identificare a riscurilor poate influența atât veniturile bugetare, cât și costurile suportate de contribuabili.

Digitalizarea poate facilita verificările și schimbul de informații. Totuși, eficiența sa depinde de calitatea datelor, competența inspectorilor și capacitatea instituției de a diferenția între erorile administrative și comportamentele frauduloase.

Combaterea evaziunii fiscale trebuie diferențiată de verificarea excesivă a firmelor mici

Din perspectivă economică, îmbunătățirea colectării fiscale este un obiectiv legitim. Neplata obligațiilor fiscale poate produce concurență neloială între companiile care respectă legislația și cele care obțin avantaje prin nedeclararea veniturilor sau utilizarea unor mecanisme abuzive. În același timp, controalele fiscale presupun costuri administrative, timp și resurse atât pentru autorități, cât și pentru contribuabili.

Aceste costuri pot afecta disproporționat întreprinderile mici, care nu dispun întotdeauna de departamente juridice și fiscale specializate. O politică fiscală eficientă ar trebui să urmărească identificarea riscurilor reale, nu doar creșterea numărului de inspecții.

Selectarea contribuabililor pe baza unor criterii obiective, transparența procedurilor și aplicarea proporțională a sancțiunilor pot contribui la creșterea conformării voluntare. De asemenea, combaterea evaziunii fiscale trebuie să includă verificarea operațiunilor complexe, a tranzacțiilor cu risc ridicat și a mecanismelor prin care pot fi ascunse venituri sau diminuate artificial obligațiile fiscale, indiferent de dimensiunea contribuabilului.

O problemă de echilibru între disciplina fiscală și dezvoltarea economică

România are nevoie atât de venituri bugetare mai bine colectate, cât și de un mediu de afaceri stabil și predictibil. Cele două obiective nu sunt incompatibile. Aplicarea corectă a legislației fiscale poate proteja firmele care își îndeplinesc obligațiile și poate reduce avantajele concurențiale obținute prin practici ilegale.

În schimb, controalele insuficient fundamentate, procedurile complicate și interpretările neuniforme ale legislației pot afecta încrederea antreprenorilor în instituțiile statului. O reformă fiscală eficientă nu ar trebui evaluată exclusiv prin numărul de inspecții sau valoarea sancțiunilor aplicate. Indicatorii relevanți sunt creșterea sustenabilă a încasărilor, reducerea decalajelor de colectare și diminuarea costurilor de conformare pentru contribuabilii corecți.

Întrebarea care rămâne: de ce accentul cade atât de puternic asupra firmelor mici?

În contextul dezbaterilor privind înăsprirea controalelor fiscale, apare o întrebare legitimă: De ce este acordată o atenție atât de mare intensificării controalelor asupra întreprinderilor mici și a cheltuielilor acestora, în condițiile în care eficiența colectării fiscale depinde și de capacitatea statului de a identifica și combate mecanismele de evaziune de amploare, inclusiv pe cele asociate operațiunilor economice complexe și contribuabililor cu volume mari de tranzacții?

Combaterea evaziunii fiscale trebuie să reprezinte o prioritate națională. Dar eficiența acestei politici ar trebui măsurată prin valoarea prejudiciilor prevenite și recuperate, nu prin dimensiunea sau numărul firmelor supuse controlului.

În definitiv, obiectivul unei administrații fiscale moderne ar trebui să fie colectarea corectă a taxelor de la toți contribuabilii, nu multiplicarea presiunii administrative asupra celor mai mici și mai vulnerabile afaceri.