Uniunea Europeană pregătește una dintre cele mai importante modificări ale politicii de extindere din ultimele decenii. Comisia Europeană propune ca statele candidate să poată fi integrate treptat în anumite politici și sectoare ale UE înainte de aderarea propriu-zisă, în timp ce procesul de negociere ar urma să fie protejat mai bine împotriva blocajelor politice. În paralel, Bruxelles-ul vrea mecanisme mai puternice prin care viitoarele state membre să poată fi sancționate dacă încalcă ulterior principiile fundamentale ale Uniunii.

Comisia Europeană a prezentat pe 6 octombrie pachetul „Preparing for a wider Union”, document care stabilește modul în care actuala Uniune cu 27 de membri ar trebui să se pregătească pentru următorul val de extindere.

Planul privește atât funcționarea instituțiilor europene, cât și bugetul, politicile comune și protejarea statului de drept.

Mesajul Bruxelles-ului este că extinderea nu mai este tratată doar ca o perspectivă îndepărtată, ci ca un proces pentru care Uniunea trebuie să înceapă să se pregătească efectiv.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a calificat extinderea drept un „imperativ geopolitic”, argumentând că UE trebuie să-și adapteze instituțiile, politicile și bugetul pentru a putea funcționa eficient cu mai multe state membre.

Integrare în UE înainte de aderarea efectivă

Una dintre cele mai importante schimbări propuse este dezvoltarea conceptului de integrare graduală.

În loc ca țările candidate să aștepte finalizarea întregului proces de aderare pentru a beneficia de anumite avantaje ale apartenenței la UE, acestea ar putea participa progresiv la unele politici europene.

Comisia indică în special patru domenii strategice:

• energie;
• transport;
• sector digital;
• apărare.

Accesul nu ar fi însă automat. El ar depinde de progresele realizate de fiecare stat în procesul de aderare, de capacitatea sa de a aplica regulile europene și de alinierea sa strategică la politicile Uniunii.

Cu alte cuvinte, Bruxelles-ul încearcă să transforme aderarea dintr-un proces în care majoritatea beneficiilor apar la final într-unul în care reformele pot fi recompensate progresiv.

Măsurile ar putea fi și reversibile dacă o țară se îndepărtează de reformele asumate.

Comisia intenționează inclusiv să organizeze dialoguri anuale cu statele candidate, pentru a evalua progresele și pentru a identifica noi domenii în care acestea pot fi integrate înainte de aderare.

UE încearcă să reducă posibilitatea blocajelor politice

O altă schimbare importantă privește modul în care sunt luate deciziile în timpul negocierilor.

Comisia propune folosirea votului cu majoritate calificată pentru deschiderea clusterelor de negociere și pentru alte decizii intermediare.

În prezent, posibilitatea unor state membre de a bloca anumite etape ale procesului poate transforma conflictele bilaterale într-un obstacol pentru extindere.

Noua formulă ar reduce această vulnerabilitate.

Decizia finală privind admiterea unui nou stat în Uniune rămâne însă mult mai dificilă: actualul sistem de aderare presupune acordul statelor membre pentru primirea unui nou membru.

Prin urmare, propunerea Comisiei nu înseamnă eliminarea completă a unanimității din procesul de extindere, ci reducerea utilizării acesteia în anumite etape intermediare.

Noile state ar putea fi împiedicate temporar să blocheze alte aderări

Comisia introduce și o idee cu potențial politic important pentru Balcanii de Vest.

Pentru o perioadă limitată după aderare, un nou stat membru ar putea să-și asume angajamentul de a nu bloca viitoarele extinderi din cauza unor dispute bilaterale.

Măsura urmărește să evite situația în care un stat care tocmai a intrat în UE folosește ulterior mecanismul european pentru a bloca un vecin cu care are diferende istorice, teritoriale sau politice.

Bruxelles-ul vrea și sancțiuni mai dure după aderare

Experiența Uniunii din ultimele două decenii a arătat că verificarea respectării statului de drept nu se poate opri în momentul aderării.

Din acest motiv, Comisia propune ca viitoarele tratate de aderare să conțină clauze de protecție sectoriale și instituționale mai puternice.

În cazul unor încălcări grave ale valorilor fundamentale ale UE sau ale principiului cooperării loiale, ar putea exista sancțiuni.

În situațiile cele mai grave, acestea ar putea ajunge inclusiv la suspendarea dreptului de vot în Consiliul UE.

Comisia dorește, de asemenea, o utilizare mai eficientă a procedurilor prevăzute de Articolul 7 al Tratatului UE, mecanism destinat statelor care încalcă grav valorile fundamentale ale Uniunii.

Perioade de tranziție inclusiv pentru muncitori și agricultură

Extinderea nu va însemna neapărat aplicarea tuturor libertăților și politicilor europene din prima zi.

Comisia admite posibilitatea unor perioade sau mecanisme tranzitorii în domenii sensibile precum libera circulație a lucrătorilor și serviciilor, agricultura, anumite produse, accesul la finanțare și participarea la unele sisteme comune europene.

Este un element important mai ales în cazul Ucrainei, a cărei dimensiune agricolă și economică ar putea avea un impact considerabil asupra politicilor europene existente.

Comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a arătat explicit că integrarea sectorului agricol ucrainean ar putea necesita aranjamente specifice.

Patru țări intră în prima linie a viitoarei extinderi

Comisia Europeană pregătește foi de parcurs indicative pentru patru state care au avansat semnificativ în procesul de aderare:

Muntenegru, Albania, Republica Moldova și Ucraina.

Acestea vor stabili repere pentru continuarea procesului, cu condiția menținerii ritmului reformelor.

Situația statelor candidate rămâne însă diferită de la caz la caz. Negocierile de aderare sunt deschise cu Albania, Serbia, Republica Moldova, Turcia, Muntenegru, Ucraina și Macedonia de Nord, în timp ce Bosnia și Herțegovina, Georgia și Kosovo se află în alte etape ale relației cu UE.

Principiul oficial rămâne același: aderarea trebuie să se bazeze pe meritele și reformele fiecărei țări.

O Uniune mai mare, dar nu neapărat construită după regulile actuale

Noua strategie arată că Bruxelles-ul încearcă să rezolve simultan două probleme.

Prima este geopolitică: războiul din Ucraina și instabilitatea din vecinătatea europeană au transformat extinderea într-un instrument de securitate și influență.

A doua este instituțională. O Uniune care ar ajunge în viitor la peste 30 de membri riscă să devină tot mai dificil de administrat dacă fiecare decizie importantă poate fi blocată de un singur guvern.

Comisia consideră că o mare parte dintre ajustări poate fi realizată în cadrul tratatelor europene existente, fără o reformă completă a arhitecturii UE.

Schimbarea de filozofie este însă semnificativă: statele candidate ar urma să fie aduse progresiv în interiorul sistemului european înainte de aderarea deplină, în timp ce Uniunea încearcă să se protejeze mai bine împotriva blocajelor și a regresului democratic după aderare.

Extinderea rămâne condiționată de reforme. Dar, dacă propunerile Comisiei vor primi sprijinul statelor membre și al Parlamentului European, drumul dintre statutul de candidat și cel de membru al UE ar putea deveni mult mai gradual decât a fost până acum.