Europa își redesenează rapid harta energetică, iar România se află într-unul dintre cele mai favorabile momente strategice din ultimele decenii. În 2027, când Uniunea Europeană va avansa decisiv spre eliminarea gazelor rusești, primele volume din proiectul Neptun Deep ar trebui să ajungă pe piață. Coincidența ar putea transforma România într-un actor energetic major în Europa de Sud-Est. Fără o strategie coerentă însă, avantajul resurselor din Marea Neagră riscă să fie valorificat mult sub potențial.

Europa se pregătește pentru una dintre cele mai importante transformări ale pieței gazelor de după declanșarea războiului din Ucraina. Renunțarea la energia rusească schimbă fluxurile comerciale, infrastructura și relațiile dintre statele din regiune.

Pentru România, momentul este cu atât mai important cu cât această schimbare se suprapune cu intrarea în producție a Neptun Deep, cel mai important proiect românesc de exploatare a gazelor naturale din Marea Neagră.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), avertizează însă că simpla existență a resurselor nu garantează succesul economic. România are nevoie de infrastructură, contracte, piețe de desfacere și o strategie comercială și diplomatică prin care gazele să devină un instrument de dezvoltare economică și influență regională.

2027, anul în care două schimbări majore se întâlnesc

Calendarul este esențial.

Uniunea Europeană a adoptat eliminarea etapizată a importurilor de gaze naturale din Rusia. Pentru GNL-ul rusesc, interdicția completă este prevăzută de la începutul anului 2027, iar pentru gazele transportate prin conducte, din toamna aceluiași an.

În același timp, producția din Neptun Deep este programată să înceapă în 2027.

Pentru România apare astfel o fereastră strategică rară: exact în momentul în care Europa caută volume alternative de gaze, țara noastră ar urma să introducă pe piață o nouă sursă importantă de producție.

Nu este vorba doar despre securitatea energetică internă. Gazele românești pot deveni importante pentru Republica Moldova și pentru piețele din Europa Centrală și de Sud-Est, cu condiția existenței infrastructurii și a unei politici comerciale adecvate.

România poate deveni mai mult decât un simplu producător de gaze

Miza reală a Neptun Deep nu este doar cantitatea de gaze extrasă.

O țară care dispune de producție proprie, depozite, conducte, interconectări cu statele vecine și acces la surse suplimentare de GNL poate deveni un hub regional de gaze.

România are deja o poziție geografică favorabilă. Este amplasată între bazinul Mării Negre, Balcani, Republica Moldova, Ucraina și Europa Centrală.

În teorie, gazele din Marea Neagră ar putea fi combinate cu volume provenite din alte surse și tranzacționate către mai multe piețe regionale.

Pentru ca acest scenariu să funcționeze, însă, România trebuie să privească energia nu doar ca pe o sursă de venituri bugetare, ci ca pe un instrument economic și geopolitic.

Avertismentul lui Dumitru Chisăliță: România riscă să exporte ieftin și să importe scump

Aici apare unul dintre principalele avertismente formulate de președintele AEI.

În lipsa unei strategii comerciale bine construite, România ar putea ajunge într-o situație paradoxală: să exporte o parte din gazele produse în Marea Neagră la prețuri competitive, iar în anumite perioade să cumpere gaze mai scumpe din import.

Diferența de cost ar putea ajunge, direct sau indirect, în facturile consumatorilor.

Chisăliță susține că achiziționarea unor volume externe de gaze poate avea sens economic numai dacă există o strategie clară privind clienții, infrastructura de transport, costurile logistice și piețele pe care gazul urmează să fie revândut.

Cu alte cuvinte, a cumpăra gaze nu înseamnă automat că ai construit o strategie energetică.

Problema apare atunci când contractele de import sunt negociate independent de infrastructură, capacități de transport și cererea reală din regiune.

GNL-ul american poate fi o oportunitate, dar numai dacă există o piață

Gazul natural lichefiat provenit din Statele Unite joacă deja un rol major în aprovizionarea Europei, după reducerea drastică a dependenței europene de Rusia.

Pentru România, accesul la GNL american ar putea completa producția internă și ar putea permite construirea unui portofoliu regional diversificat.

Dar există o condiție fundamentală: gazele cumpărate trebuie să aibă o destinație economică bine definită.

Un portofoliu care combină gaze românești cu volume de GNL poate fi profitabil dacă România reușește să deservească mai multe piețe și să folosească flexibil infrastructura regională.

În schimb, achiziționarea unor cantități importante fără clienți identificați și fără capacități de transport rezervate poate transforma securitatea energetică într-un cost suplimentar.

Contextul internațional face această problemă și mai importantă. Piața mondială a GNL rămâne sensibilă la crize geopolitice, la nivelul stocurilor europene și la concurența dintre cumpărătorii europeni și cei asiatici.

Neptun Deep ar putea susține și reindustrializarea României

Există însă o miză chiar mai mare decât exporturile.

Gazele din Marea Neagră pot fi utilizate pentru dezvoltarea unor industrii cu valoare adăugată în România.

Industria chimică, producția de îngrășăminte, petrochimia, producția de energie și alte sectoare industriale mari consumatoare de gaze ar putea beneficia de existența unei surse interne importante.

Din această perspectivă, succesul Neptun Deep nu ar trebui măsurat exclusiv prin veniturile obținute din redevențe, taxe, dividende sau exporturi.

Un metru cub de gaz exportat produce o anumită valoare economică. Același metru cub utilizat într-un lanț industrial poate contribui suplimentar la producție, locuri de muncă, taxe și exporturi cu valoare adăugată mai mare.

Aceasta este una dintre marile decizii strategice pe care România trebuie să le ia: cât gaz exportă și cât folosește pentru dezvoltarea propriei economii.

România ar putea negocia mai mult la Bruxelles

Poziția energetică mai puternică a României ar putea avea inclusiv o dimensiune politică europeană.

Dacă România contribuie semnificativ la securitatea energetică a Europei Centrale și de Sud-Est, Bucureștiul ar putea încerca să transforme acest avantaj într-o poziție mai puternică în negocierile privind infrastructura și investițiile europene.

Interconectările de gaze, modernizarea conductelor, creșterea capacităților de înmagazinare și infrastructura necesară industriei presupun investiții importante.

În loc să privească Neptun Deep exclusiv ca pe o sursă de gaze și venituri pentru buget, România poate încerca să construiască în jurul proiectului o strategie regională.

Pericolul unei strategii bazate doar pe încasări rapide

Una dintre criticile formulate de Dumitru Chisăliță privește tocmai tentația statului de a transforma sectorul energetic într-o sursă imediată de venituri.

Dividendele companiilor energetice, taxele și veniturile obținute din exploatarea resurselor sunt importante pentru buget. Dar maximizarea încasărilor pe termen scurt poate intra în conflict cu obiectivele economice pe termen lung.

O parte din veniturile generate de noua producție ar putea fi folosită pentru infrastructură, extinderea capacităților de transport, industrie și proiecte care consolidează poziția României pe piața regională.

Altfel, România riscă să rămână în principal furnizor de materie primă, în timp ce valoarea economică mai mare este creată în alte state.

Gazele din Marea Neagră vin într-un moment complicat pentru Europa

Transformarea pieței europene a gazelor nu se produce într-un context liniștit.

Europa încearcă simultan să reducă dependența de Rusia, să își refacă stocurile, să atragă cantități suficiente de GNL și să mențină prețurile energiei la niveluri suportabile pentru industrie și populație.

Tensiunile geopolitice pot modifica rapid prețurile și disponibilitatea gazelor pe piața mondială.

Din acest motiv, producția internă devine cu atât mai valoroasă.

Pentru România, Neptun Deep reprezintă nu numai o sursă suplimentară de energie, ci și o formă de protecție împotriva volatilității externe.

De la producător de gaze la putere energetică regională

Diferența dintre cele două scenarii va fi făcută de modul în care România folosește următorii ani.

În scenariul favorabil, țara își dezvoltă infrastructura, folosește producția din Marea Neagră pentru industrie și securitate energetică, construiește un portofoliu competitiv de surse externe și devine furnizor pentru piețele din regiune.

Într-un scenariu nefavorabil, România rămâne predominant exportator de materie primă, încasează venituri bugetare pe termen scurt și continuă să fie vulnerabilă la prețurile internaționale.

Resursa există. Piața europeană se transformă. Iar momentul în care cele două evoluții se întâlnesc este foarte aproape.

Neptun Deep poate transforma România într-unul dintre principalii actori energetici ai Europei de Sud-Est. Dar gazele din Marea Neagră reprezintă doar materia primă a acestei oportunități. Pentru a transforma resursa în influență economică, industrie și securitate energetică, România are nevoie de infrastructură, contracte, diplomație energetică și, mai ales, de o strategie pe termen lung.