IntenCity Festival 2026 a început vineri, 25 septembrie, la Sala Polivalentă din Craiova, într-un format complet diferit față de edițiile precedente. Ajuns la cea de-a cincea ediție, festivalul a renunțat anul acesta la amploarea stadionului și a propus un concept numit IntenCity Classical Edition, construit în jurul întâlnirii dintre muzica modernă și cea orchestrală.

Pe hârtie, ideea suna interesant. După prima seară însă, impresia generală a fost mai degrabă aceea a unui experiment care a avut câteva momente reușite, dar care nu a funcționat întotdeauna ca un întreg.

Mai puțini oameni, dar un public foarte divers

Prima diferență față de edițiile anterioare a fost imposibil de ignorat: publicul a fost mai restrâns. Mutarea în Sala Polivalentă a schimbat oricum dimensiunea evenimentului, iar atmosfera nu a mai avut amploarea unui festival desfășurat pe stadion.

Partea interesantă a fost însă diversitatea publicului. În sală puteau fi văzuți atât tineri, cât și persoane din generații ceva mai mature, iar combinația nu a părut deloc forțată.

Chiar dacă participanții nu au fost foarte numeroși, cei prezenți au părut să se distreze și să intre în atmosfera propusă de organizatori.

Până la urmă, exact aceasta era una dintre ideile IntenCity Classical Edition: să aducă împreună stiluri muzicale și, implicit, categorii diferite de public.

Alexandra Căpitănescu și orchestra, una dintre combinațiile reușite

Unul dintre principalele momente ale primei seri a fost concertul susținut de Alexandra Căpitănescu alături de Orchestra Operei Române Craiova, sub bagheta dirijorului Marius Hristescu. Pentru artistă, acesta a fost primul său proiect simfonic.

Și aici conceptul a funcționat.

Vocea Alexandrei Căpitănescu s-a potrivit cu orchestra, iar cele două componente s-au completat suficient de bine încât formula să pară naturală, nu doar o colaborare realizată special pentru conceptul festivalului.

A fost probabil cel mai bun exemplu din prima seară pentru ceea ce încearcă să fie această ediție IntenCity: artiști contemporani puși într-un context orchestral fără să-și piardă identitatea.

Puya Urban Simfonic: interesant ca idee, mai puțin convingător în practică

Celălalt moment important al serii a fost Puya & Vibe Orchestra, în proiectul „Urban Simfonic”, dirijat de Alexandru Ilie. Conceptul a presupus reinterpretarea unor piese cunoscute din repertoriul lui Puya într-o formulă orchestrală.

Este genul de combinație care atrage atenția tocmai pentru că pune împreună două lumi foarte diferite: hip-hop-ul românesc și muzica simfonică.

În practică însă, cel puțin în această formulă și în condițiile din Sala Polivalentă, combinația nu a părut la fel de naturală precum cea dintre Alexandra Căpitănescu și orchestră.

Au existat momente interesante, însă orchestra și stilul lui Puya au părut uneori mai degrabă două componente care încercau să conviețuiască decât elementele aceluiași spectacol.

Sunetul, una dintre marile probleme ale primei seri

Dincolo de preferințele muzicale, cea mai evidentă problemă a serii a fost sonorizarea din interiorul Sălii Polivalente.

În multe momente, versurile artiștilor au fost greu de înțeles, iar vocile nu s-au separat suficient de clar de instrumente. Pentru un eveniment construit tocmai în jurul combinației dintre voce, muzică modernă și orchestră, aceasta este o problemă importantă.

Un proiect fusion are nevoie de un sunet foarte bine echilibrat pentru ca publicul să poată percepe fiecare componentă. În prima seară de IntenCity 2026, acest lucru nu s-a întâmplat întotdeauna.

O organizare care a lăsat impresia de grabă

Comparativ cu edițiile precedente ale festivalului, și organizarea a părut mai puțin bine închegată.

IntenCity 2026 este, desigur, un eveniment diferit. Festivalul a trecut de la un format mare, desfășurat pe stadion, la doar două seri organizate în Sala Polivalentă, cu accent pe proiecte crossover și spectacole simfonice.

Cu toate acestea, prima seară a lăsat pe alocuri impresia unui eveniment pregătit în grabă. Nu neapărat printr-o singură problemă majoră, ci prin mai multe detalii care au făcut ca experiența să nu pară la fel de bine pusă la punct precum la edițiile anterioare.

A avut nevoie IntenCity de această ediție?

Probabil aceasta este întrebarea care rămâne după prima seară.

Ideea de a experimenta este una interesantă. Un festival nu trebuie să repete la nesfârșit aceeași formulă, iar combinația dintre artiști contemporani și orchestre poate produce spectacole surprinzătoare. Momentul Alexandrei Căpitănescu a demonstrat că formula poate funcționa.

În același timp, prima seară a arătat și limitele conceptului.

Public mai puțin numeros, probleme de sunet, combinații muzicale care nu au funcționat la fel de bine și o organizare care a părut sub nivelul edițiilor precedente au transformat debutul IntenCity 2026 într-o experiență mixtă.

IntenCity Classical Edition pare, cel puțin după prima seară, mai degrabă un experiment decât o continuare firească a festivalului pe care Craiova l-a cunoscut în ultimii ani.

A existat public, a existat distracție și au existat câteva momente muzicale foarte bune. Dar a rămas și senzația unei tentative de a face ceva diferit doar pentru a avea o ediție „specială”, fără ca noua formulă să demonstreze încă de ce era necesară.

Poate că a doua seară va completa imaginea.